Singura relație în care oferi totul ca să fii părăsit

Te trezești dimineața înaintea lui și, oricât de morocănos ar fi el, tu zâmbești. Bineînteles, te culci după el ca să poți termina treburile casei și, în timpul acesta, te bucuri că el se odihnește. E posibil să nu dormi toată noaptea. Nu-i ușor, dar nu contează.

Îi pui masa și te ridici de 10 ori dacă e nevoie. E ok. Și dacă aveai pregatită o felie de pepene pe care abia așteptai să o savurezi, iar el ți-o cere, i-o dai fără să stai pe gânduri.

Ai treabă la serviciu, dar el are nevoie de tine? Lași totul și îl ajuți.

Iar, de sărbători, e primul la care te gândești. Oricum, pentru tine sărbătorile sunt frumoase dacă îl vezi pe el zâmbind.

De când apare în viața ta, e pe primul loc. Da, chiar și înaintea ta. Și, totuși, simți că, oricât efort ai depune, asta te hrănește și îți dă toată încrederea că merită.

Ești în stare să îi oferi totul.

Iar într-o zi el te va părăsi.

Se va muta în altă casă, va avea prioritățile lui. Și culmea e că pentru asta te-ai străduit. Și vei zâmbi mulțumită din nou.

Ei bine, da. Vorbim despre singura relație în care oferi totul ca să fii părăsit. Aceasta este relația părinte – copil. O relație în care te implici cu toata ființa pentru ca cel mic, copilul tău, să poată deveni într-o zi un adult responsabil, independent care să se poată desprinde de tine și să își trăiască propria viață.

Nu a zis nimeni că este ușor. E poate cea mai grea misiune pe care o ai de-a lungul vieții.

Dar cu tot ce faci în fiecare zi, clipă de clipă, cu atât mai fericit vei fi când vei vedea că are puterea să se descurce. Că este un adult gata să ia decizii pentru el pe baza a tot ce a învățat de la tine și prin tine.

Cum va fi momentul în care se va desprinde? Dificil, normal. Dar, cu siguranță, vei surprinde acea privire pe care ți-o aruncă și care cuprinde toată recunoștința pentru fiecare clipa în care tu nu ai dormit, ai sărit peste mese, ți-ai făcut griji, l-ai învățat și l-ai mângâiat.

„Există doar două moșteniri durabile pe care putem spera să le dăm copiilor noștri. Rădăcinile, ar fi una dintre ele. Cealaltă, aripile”. / Johann Wolfgang van Goethe