Într-o perioadă în care inteligența artificială face artă, noi ne uităm la ce poți face ca să nu dispară artistul din om.
Nu e ceva nemaîntâlnit. E ca la copii.
Pentru un copil, timpul petrecut cu părintele e mai important decât banii cheltuiți de adult. Mers la muzeu, plimbat cu bicicletele, vizionat filme împreună, urmărit broaște în râuri de munte, fuga de valuri și un popcorn pe plajă — nimic din toate astea nu costă mult, dar au un efect foarte mare. Copilul are nevoie de aceste experiențe care îi hrănesc imaginația.
Și mai are nevoie de ceva: are nevoie de toată atenția adultului.
Gândește-te la un copil după divorțul părinților, care poate să-și vadă unul dintre părinți doar în weekend. Ceea ce-și dorește copilul acela e atenția, nu ieșirile costisitoare. Și ce nu-și dorește copilul acela e să-și împartă părintele cu altcineva, cum ar fi noul partener de viață al acestuia.
Julia Cameron face această analogie între stimularea laturii artistice și dorințele unui copil. Pentru că partea artistică iese la iveală prin joacă, nu prin rigiditate.
Dacă e să gândim în termenii unei comparații, aproape tot timpul săptămânii, pornirile artistice se află sub tutela unui adult serios și muncitor. Și apare nevoia să petreci timp în solitudine doar cu gândurile tale de artist.
Acest lucru devine esențial: să îți dedici săptămânal una sau două ore pentru a fi doar tu cu tine și cu interesele tale față de ce este în jurul tău.
Julia Cmaeron recomanda ca cest timp dedicat să nu fie împărțit cu alte persoane, deoarece prezența altora diluează experiența și distrage atenția de la dialogul interior.
Important este și caracterul plăcut și stimulativ al activităților pe care ți le propui. Dacă activitățile devin prea serioase sau „educative”, ele pot sufoca spontaneitatea.
De aceea, avem nevoie să fim atenți la reacțiile noastre. Dacă apare plictiseala sau respingerea, înseamnă că este nevoie de alt tip de experiență — mai ușoară, mai distractivă, mai vie. Imaginația funcționează optim atunci când este stimulată prin plăcere, nu prin obligație.
Și bineînțeles, acest tip de atenție și timp special dedicat, nu este recomandat doar scriitorilor. Indiferent de arta prin care alegi să te exprimi, gândirea artistică are același punct de pornire și aceleași nevoi de stimulare.
Ne scoate această experiență din anonimat? Poate că da, poate că nu. Merită încercat.
Ce părere ai despre acest articol?