A avea grijă de mine nu înseamnă “în primul rând eu”. Înseamnă “și eu” / L. R. Knost
Auzim des cum ni se spune să avem grijă de noi, să ne acordăm timp, dar de multe ori o luăm ca pe un răsfăț sau nu găsim timp, poate chiar nici chef și mai mereu apar lucruri mai importante de făcut.
De cele mai multe ori știm foarte bine ce vrem să facem, dar nu reușim.
Dar dacă am încerca să ne purtăm cu noi înșine ca și cum ne-am purta cu un copil, oare lucrurile nu ar sta cu totul altfel?
De exemplu, ai lăsa un copil să se uite la televizor până la 12 noaptea? Nu. Și ție, de ce îți dai voie? În cazul tău, odihna nu este la fel de importantă? De ce când e vorba de tine granițele și limitele sunt mult mai lejere?
Sau, ai lăsa un copil să mănânce o ciocolată întreagă? Nu mai vorbim de substanțe care fac rău. E clar că le-ai interzice fără să clipești.
Pe de altă parte, nu ai vrea să stimulezi creativitatea unui copil? Să îi încurajezi hobby-urile și pasiunile? Nu l-ai ajuta să adune o culegere întreagă de gânduri frumoase? Nu ai încerca să-i oferi cel puțin un zâmbet în fiecare zi?
Ai sta cu el să descopere gusturi noi, să se plimbe în parc, să picteze, să facă fotografii, să colecționeze ceva, să descopere noi culturi?
De ce unele lucruri sunt văzute cu totul altfel dacă ai avea grijă de cineva, dar nu sunt valabile și când vine vorba de îngrijirea de sine? Fie că e vorba de creativitate, spiritualitate, de partea fizică sau de gânduri și emoții.
Fii un părinte mai bun! Pentru tine.
Ce părere ai despre acest articol?