Frații sau cea mai lungă relație

Relațiile semnificative din viața noastră țin mai mult sau mai puțin. Cea cu părinții este una foarte importantă și, desigur, durează toată viața, ba chiar mai mult. Pentru că ne uităm înapoi spre părinți și atunci când aceștia nu mai sunt. Dar este o relație din care copilul se desprinde atunci când ajunge la maturitate, pentru a-și trăi propria viață cu alegerile sale si părerile sale, de multe ori în contradictoriu cu cele ale părinților.

Relația de cuplu ar fi frumos sa țină “până când moartea ne va despărți”, dar în viața reală, cuplurile se pot despărți, aleagând drumuri total diferite.

Însă relația dintre frați începe din copilărie și are șanse să țină mult, date fiind vârsta apropiată și puternica legătură de sânge dintre aceștia. Părinții au un rol foarte important în felul în care se pun bzele relației între frați. Unii au tendința să îl protejeze mai mult pe cel mai mic, pe când alții investesc mai multă energie în primul născut sau, în familiile mai tradiționale, în băieți versus fete.

Dacă părinții au o atitudine echilibrată față de copii, acest lucru îi va apropia foarte mult. Dar dacă, de exemplu, celui mare i se cere să cedeze mereu în fața celui mic, acesta se va simți nedreptățit. Nu e un defect să fii mai mare. Ba chiar e greu, pentru că brusc trebuie să împarți tot ce era doar al tău până atunci – jucăriile, camera, chiar și mama. În plus, te poți trezi peste noapte și cu atribuții care nu îți aparțin. E cazul familiilor în care părinții le cer copiilor mai mari să aibă grijă de cei mici. Ei bine, de copii sunt responsabili doar părinții. O abordare potrivită și care cu siguranță ar întări relația dintre frați ar fi un discurs de genul „dacă vrei să îl ajuți pe fratele tău, ar fi foarte frumos, pentru că noi așa facem, ne ajutăm unul pe celălalt în familia noastră”. Este un discurs valabil atât pentru copilul cel mare, cât și pentru cel mic. Iar lipsa presiunii sau a oricărui tip de obligație îi va face pe copii să se apropie în mod natural unul de celălalt.

Când bazele sunt bine puse în copilărie, fraților le va fi mai ușor să relaționeze la maturitate. Desigur, vor începe să îngrijească periodic relația dintre ei. Cu vorbe bune, cu atitudini potrivite, cu gesturi care oferă încredere.

Tu? Ai frate sau  soră? Cum vă înțelegeți? Și cum ar fi să îi dai chiar acum un telefon?