Mister la o cafea

Se spune că orele cele mai întunecate sunt cele de dinaintea răsăritului. Sunt ore care au parcă și un miros special. Mirosul acela de cafea proaspăt râșnită e poate cea mai bună reprezentare a zorilor de zi. Este mirosul care separă ziua de noapte. 

De Ziua Internațională a Cafelei notăm și noi fabuloasa sa metamorfoză de-a lungul celor peste 600 de ani de prezență în istoria umanității. De la monedă de schimb în timpuri străvechi până la tratamente cosmetice sau lumânări, cafeaua și-a marcat cum se cuvine prezența. Indiferent cum o consumi, te încălzește, îți dă energie, alungă somnul și te ajută și să schimbi o vorbă cu prieteni sau colegi. 

Legenda spune că ar fi apărut pentru prima dată în Etiopia. Un păstor pe nume Khalid i-ar fi descoperit potențialul, remarcând că multe dintre caprele sale au devenit extrem de energice după ce au consumat niște fructe roșii care creșteau în tufișuri până atunci necunoscute. Păstorul i-ar fi povestit unui călugăr despre această descoperire. Băutura pe care și-a preparat-o călugărul l-a ajutat să rămână treaz ore în șir în timp ce se ruga. Vestea s-a răspândit imediat, croindu-și drum spre Peninsula Arabă, într-o călătorie care a făcut ușor înconjurul lumii. 

În secolul XV, cafeaua era cultivată deja în Yemen, un secol mai târziu fiind cunoscută și în Egipt, Siria și Turcia. I se spunea „vin de Arabia”. Cafeaua nu era savurată doar acasă, ci și în locuri publice unde aveau loc tot felul de activități sociale. Oamenii se strângeau în astfel de locuri nu doar ca să bea cafea, ci și să stea de vorbă, să asculte muzică, să joace șah. În scurt timp, aceste locuri au devenit atât de populare încât erau considerate adevărate școli ale înțelepților. Și cum milioane de pelerini se perindau pe la Mecca, vestea despre „vinul de Arabia” a ajuns în toate colțurile lumii. 

Încet-încet, cafeaua a devenit „băutura preferată a lumii civilizate”, după cum spunea Thomas Jefferson. Acum este băutura consumată cel mai mult, după apă. Și al doilea cel mai comercializat produs, după țiței. 

Există, de altfel, nenumărate tradiții și ritualuri legate de cafea. Italienii beau espresso. Francezii au inventat cafeaua cu lapte. Austriecii preferă capuccino. De altfel, în Austria cafeaua a fost ridicată la rangul de artă, iar mersul la cafenea a devenit un soi de experiență socială. Nu întâmplător, cafenelele austriece au fost incluse în patrimoniul cultural Unesco. 

Și Beethoven era mare iubitor de cafea. Obișnuia chiar să numere boabele înainte de a o prepara. Stabilise că are nevoie de 60 de boabe la o ceașcă de cafea. 

La fel ca Bob Dylan, noi parcă avem nevoie acum de „one more cup of coffee”.