O abordare ALTfel a iubirii ar putea stabili că ea s-a născut, de fapt, într-o zi de 6 aprilie, în urmă cu 695 de ani. Se întâmpla într-un mic colț de rai – o biserică din Avignon, în sudul Franței.
E ziua în care Francesco Petrarca a văzut-o pentru prima dată pe Laura. Și chiar din acea zi a început să-i scrie scrisori de dragoste și poezii. I-a scris 263 cât a trăit și încă 103 după ce ea nu a mai fost. Tot ei îi scria și în ziua în care a murit. S-a stins la birou, cu stiloul în mână și cu ea în inimă.
De fapt, Petrarca încă mai scrie. A scris prin Shakespeare, pe care l-a influențat mult, secole mai târziu. Și scrie și azi, strecurându-se discret printre rânduri în poezii sau poate doar simple scrisori de dragoste adevărată.
Simțiți cum vă inspiră și pe voi? Scrieți, scrieți chiar acum! Poate nu o scrisoare, nici versuri. Un simplu mesaj, unul la puterea dragostei.
Francesco Petrarca s-a născut în Toscana, în orașul Arezzo și a făcut din limba italiană o poezie în sine. Pentru el, Laura a fost Iubirea însăși.
„Mi-i inima prea plină de-o dulce desfătare
Ce m-a vrăjit din ziua când am privit-o-ntâi,
Şi orb aş vrea de-acuma în viaţă să rămâi,
Căci nu-ndur alte chipuri, de-ar fi ispititoare”.
Ce părere ai despre acest articol?