Fericire prin Constituție. Modelul Bhutan

 

În căutarea fericirii, urcăm la început de primăvară, chiar pe acoperișul lumii. Undeva deasupra norilor, unde aerul se schimbă, iar timpul se mișcă diferit și el, se află un mic regat, închis între munți, dar deschis către o idee uriașă – aceea că succesul său nu se măsoară în bani, ci în fericire. Știu, pare o poveste, nu-i așa? Dar locul acesta chiar există. Se numește Bhutan. Aici fericirea nu e doar un sentiment, ci e scrisă în Constituție.

 

In vreme ce restul lumii se preocupă de creșterea produsului intern brut, Bhutanul a decis să abordeze holistic ideea de dezvoltare, principalul indicator fiind Fericirea Națională Brută, așa cum explică fostul premier Lotay Tshering:

 

„În ultimii 300 de ani am fost obsedați de creștere. Fericirea Națională Brută recunoaște că dezvoltarea economică este importantă, dar această creștere trebuie să fie echilibrată prin păstrarea culturii noastre unice. Oamenii contează. Fericirea noastră, starea noastră de bine contează, totul ar trebui să servească acestui scop.

 

Fericirea Națională Brută nu echivalează direct cu fericirea de moment. Emoțiile sunt trecătoare; mulțumirea înseamnă, însă, să fii împăcat cu viața, cu tine însuți. Iar aceasta este esența Fericirii Naționale Brute”.

 

De altfel, la fiecare 5 ani, în Buthan au loc sondaje care măsoară gradul de fericire. Chestionarul este despre nivelul de educație, salariu, bunuri materiale. Oamenii sunt întrebați cât timp petrec lucrând, rugându-se, dormind și dacă au gânduri negative.

 

Țara a fost monarhie absolută din 1907 până în 2006, când tatăl actualului monarh a ales să transfere puterea către o democrație parlamentară. Dar și-a păstrat identitatea, aceasta fiind forța sa, după cum spune Dasho Kinley Dorji, fondatorul ziarului național al Bhutanului:

 

„Nu suntem o forță militară sau economică. Puterea noastră stă în propria noastră identitate. Suntem diferiți de toți cei din jurul nostru. Purtăm alte haine, construim clădiri care respectă arhitectura noastră tradițională și ne definim identitatea pe baza culturii noastre. Aceasta este forța noastră„.

 

De mai bine de o jumătate de secol, această țară mică și izolată a ales un alt drum. Când primul om pășea în spațiu, bhutanezii înaugurau primul lor drum asfaltat. Țara a fost închisă turismului până în anii 70, iar televiziunea a ajuns în aceste locuri abia în 1999. Peste 70% din teritoriu este acoperit de păduri, iar constituția impune ca acest procent să nu scadă niciodată sub 60%. Bhutanul este prima țară din lume cu emisii negative de carbon.

 

Întreg sistemul de sănătate este gratuit. La fel și școala, iar aici copiii învață în limba engleză. Ceea ce înseamnă însă că își pot găsi ușor un loc de muncă oriunde în lume. De altfel, cei mai mulți au și ales Australia, în ultimii ani, în căutare de oportunități mai bune decât acasă. Numai în 2023, 1,5 la sută din populație a pornit pe acest drum.

 

„Suntem victimele propriului nostru succes”, spunea recent premierul Tobgay.

 

O situație foarte grea. O criză existențială. Pe care, însă, Bhutanul o abordează tot în stil propriu.

 

În urmă cu doi ani, într-o dimineață de ianuarie, regele Bhutanului a făcut un anunț care poate părea, pentru unii, aproape improbabil. Nu despre o reformă economică, ci despre construirea unui oraș. Un oraș ridicat de la zero, în sudul țării, aproape de granița cu India. Gelephu Mindfulness City, pentru că acesta este numele lui, va fi de 25 de ori mai mare decât Bucureștiul.

 

Dar ceea ce face ca proiectul să fie cu adevărat neobișnuit nu este dimensiunea, ci ideea din spatele său. Mindfulness – adică o cultură a conștienței, a echilibrului și a atenției față de viață. Nu este deci nici Dubai, nici Singapore. Regele Bhutanului a spus-o direct: „Nu vrem să devenim Silicon Valley. Vrem să fim Spiritual Valley. „

 

Proiectul își propune să atragă companii străine dispuse să practice un „capitalism conștient„, concentrat nu doar pe profitul pur, ci și pe armonia ecologică și echilibrul spiritual.

 

Gelephu Mindfulness City este, în același timp, un experiment urban și o încercare de a le oferi tinerilor un motiv să rămână acasă. A fost gândit pentru a reconcilia două lumi: tradiția spirituală a Bhutanului și realitățile economiei globale.

 

Proiectul urbanistic le-a fost încredințat arhitecților de la Bjarke Ingels Group, unul dintre cele mai inovatoare birouri de arhitectură din lume. Schițele lor prezintă un oraș construit în jurul unor rețele de poduri din lemn, locuibile, fiecare dintre ele având o funcție cheie – un spital, o piață de produse organice, o universitate, centre spirituale. Iar între ele, rezervații naturale, terase de orez, ferme și temple. Ideea este ca orașul să nu pară impus asupra naturii, ci crescut organic din peisaj. Transportul va fi electric. Energia, regenerabilă. Iar scopul proiectului este să atragă investiții internaționale care respectă principiile sustenabilității. Candidații la instalare în oraș vor fi atent selectați și acceptați doar prin invitație specială.

 

Proiectul Gelephu MindfulnessCity este gândit în cel mai mic detaliu, iar la realizarea lui sunt implicate companii de top. De extinderea aeroportului răspunde o renumită firma olandeză, planul economic este supravegheat de o companie australiană de consultanță. De asemenea, impactul asupra mediului este realizat de o companie multinațională de top.

 

În teren, lucrările au început deja. Două mari proiecte au fost inițiate încă de anul trecut, spune guvernatorul orașului Gelephu, Tshering Tobgay:

 

„Construcția aeroportului internațional din Gelephu a început acum șase luni; lucrările de terasament au fost demarate, iar lucrările fizice se desfășoară deja în ritm susținut – acesta este un aspect de importanță primordială pentru noi. De asemenea, drumurile și podurile care vor lega orașul GMC de la est la vest sunt proiectate cu sprijinul Băncii Mondiale, iar lucrările de proiectare se află în etapa finală. Suntem, de asemenea, foarte încântați de veștile privind conectivitatea feroviară dintre GMC și, pentru început, Khokhra, una dintre cele mai aglomerate stații de cale ferată din nordul Indiei. Acestea sunt, așadar, cele două mari proiecte care au fost deja inițiate„.

 

Pe de altă parte, numeroși maeștri spirituali, nu doar din Bhutan, ci și din alte țări, și-au manifestat interesul de a-și deschide centre în Gelephu:

 

„Politica noastră încurajează acest lucru. Din cele 23 de aplicații primite de la maeștri budiști din întreaga lume, 11 centre spirituale au fost deja aprobate: 3 aparțin guvernului Bhutanului sau instituțiilor religioase aflate în proprietatea statului, iar 8 sunt inițiative private, unele bhutaneze, altele internaționale. Proiectele lor au primit deja aprobarea Majestății Sale, Regele și se află în diferite etape de implementare”.

 

Dar poate cel mai neobișnuit element al orașului va fi modul în care va fi guvernat. În locul unui primar clasic, Gelephu va avea un Consiliu prezidat de rege, dar din care vor face parte experți în diferite domenii. Vor fi cei mai buni dintre cei mai buni, indiferent de naționalitate, după cum spune premierul Lotay Tshering. Va fi ca și cum Gelephu Mindfulness City va fi guvernat de oameni din întreaga lume. Gelephu va avea și propria monedă digitală, care va fi securizată prin tehnologie blockchain și susținută de aur. De asemenea, primă bancă digitală cu rezerve integrale din Asia, numită Oro Bank.

 

Dacă planul va reuși, Gelephu ar putea deveni un experiment unic: un oraș construit nu doar pentru a produce creștere economică, ci pentru a cultiva o altă idee despre prosperitate – una în care dezvoltarea, natura și echilibrul interior sunt parte din aceeași infrastructură.

 

Vă întrebați, probabil, de ce vorbim astăzi despre Bhutan. Ei bine, răspunsul e simplu – pentru că astăzi, peste tot în lume, e ziua fericirii. Iar dacă în Bhutan, fericirea e prevăzută în Constituție, în restul lumii noi avem o zi în care o sărbătorim în fiecare an. O zi aleasă în mod special de ONU și care recunoaște fericirea drept scop uman fundamental.

 

Și, totuși, până la urmă ce este fericirea? Și cum faci să fii fericit?

 

Răspunsul se caută din vremuri străvechi. De la Marcus Aurelius am reținut că „îți trebuie puține lucruri ca să fii fericit”. Ne-a învățat și Aristotel că „fericirea depinde de noi”. Iar de la Albert Camus am înțeles că, „pentru a fi fericit, nu trebuie să te preocupe prea mult cei din jur”.