De ziua internațională a matematicii, avem curajul să spunem că nu ne frică de ea. Și, nu, nu a fost disciplina noastră preferată în școală. Avem alt motiv pentru care ne aventurăm să facem o astfel de afirmație. Ne-a convins Mickaël Launay, cu marele său roman al matematicii.
Ce am găsit acolo? Tot felul de lucruri care fac ca istoria matematicii să fie chiar palpitantă. Cartea nu e doar o înșiruire de mari idei, așa cum s-au conturat ele de-a lungul istoriei, ci e spusă cumva ca o poveste, cu multe anecdote. Găsim acolo matematicieni care își fură ideile unii altora sau alții care nu vor să-și dezvăluie secretele. Mai sunt și unii care își petrec toată viața căutând soluția unei probleme, pentru ca, la final, să apară un tânăr care demonstrează că, de fapt, problema la care încercau să găsească răspuns nu are nicio soluție.
Lui Mickaël Launay i se pare chiar amuzant să constate, atunci când discută cu diverși oameni, că întrebările pe care și le pun despre matematică sau dificultățile pe care le au uneori în a o înțelege sunt aceleași de care s-au lovit și marii matematicieni, pe vremea când nici lor nu le era totul foarte clar.
Există un citat al lui Henri Poincare care îi place lui Mickaël Launay și care spune cam așa – știința se clădește cu fapte, la fel cum o casă se construiește din pietre. Dar o colecție de fapte nu e știință, la fel cum o mulține de pietre nu reprezintă o casă.
În Marele roman al matematicii, el asta face – încearcă să ia distanță și să se uite la casă în ansamblul ei. Să vadă cum se leagă ideile între ele, cum se articulează. Să ne arate cum, încă din preistorie, ideea de număr apare dintr-o nevoie foarte practică, aceea de a ține socoteala turmelorde a număra oi sau cum era folosită geometria la măsurarea câmpurilor și trasarea drumurilor.
Vedem, astfel, cum idei care au încolțit la un moment dat în mintea unor oameni au trecut dintr-un secol în altul crescând, dezvoltându-se și ajutându-ne în viața de zi cu zi, în moduri dintre cele mai surprinzătoare. Sfârșim, astfel, prin a avea o perspectivă de ansamblu asupra întregului edificiu matematic care, dintr-o dată, nu mai pare doar o simplă acumulare de date.
Dupa cum scrie „Le Monde”, Mickaël Launay este profesorul de matematică pe care oricine și l-ar fi dorit, astfel că, după ce îl cunoști și îi citești cartea, ți-e cam greu să mai spui că nu îți place matematica.
Mickaël Launay este scriitor francez, doctor în matematică. De mai bine de 15 ani, încearcă să popularizeze matematica, nu doar în rândul copiilor, ci și al adulților. Are și un canal youtube creat în acest scop, Micmaths.
Ce părere ai despre acest articol?